Istoricul bisericii ortodoxe - partea a II-a

După înălţarea bisericii au fost instalate în turn cele două clopote, care la început au fost aşezate pe un stativ în cimitir, iar după amenajarea paraclisului au fost montate în curtea şcolii. Cele două clopote au fost turnate la firma Novotny din Timişoara şi nu au fost rechiziţionate de austro-ungari, aşa cum s-a întâmplat în cazul altor biserici din Banat. Clopotele ce erau rechiziţionate erau topite şi din materialul rezultat se turnau tunuri pentru război.
Deşi încă de la început s-a dorit şi construirea unei case parohiale, resursele financiare nu au permis demararea şi acestei lucrări. Totuşi, după ridicarea bisericii, s-au făcut mai multe demersuri pentru obţinerea banilor necesari. Aşa se face că încă din 1939 se încearcă contractarea unui împrumut de 300.000 de lei care să fie garantat de primăria Giarmata şi care să fie folosit pentru zidirea casei. Se pare că nu s-a reuşit acest lucru, însă în 1940 se fac alte cereri pentru obţinerea unui ajutor de 150.000 de lei de la primăria Giarmata, dar nici de această dată rezultatul nu a fost cel dorit.
Aflată în imposibilitate de a continua lucrările la biserică, iar construirea casei parohiale fiind imposibilă, conducerea oficiului parohial decide vânzarea cărămizii achiziţionate pentru zidirea casei parohiale, astfel încât cu banii obţinuţi să se facă anumite lucrări la biserică. Au fost vândute 10.380 de bucăţi de cărămidă, cu suma de 75.448 de lei.
În anii următori s-au făcut mai multe cereri către Primăria Giarmata pentru rechiziţionarea unei case pentru oficiul parohial, deoarece mai multe case au rămas nelocuite, întrucât proprietarii lor germani s-au înrolat în armata germană. Însăşi aceste cereri rămân fără rezultat şi parohia va rămâne pentru mulţi ani de acum înainte fără casă parohială.
Datorită stagnării lucrărilor la biserică, întrerupte în 1939, a apărut riscul ca intemperiile vremii să producă grave prejudicii, în special datorită faptului că biserica, neavând uşi şi ferestre, putea să fie descoperită de vânt. Pentru acesta, în 20 februarie 1941 se înaintează o cerere către Prefectura Judeţului Timiş-Torontal, prin care se solicita un ajutor financiar în valoare de 400.000 de lei, iar în 18 decembrie 1941 se redactează o adresă către Consiliul Eparhial, solicitându-se suma de 150.000 de lei pentru terminarea bisericii. Din nefericire, situaţia grea prin care trecea întreaga omenire datorită războiului a făcut imposibilă acordarea acestor ajutoare.
Cereri similare sunt înaintate şi în anii următori atât către Consiliul Eparhial, cât şi către prefectură, solicitându-se un ajutor de 3.000.000 de lei, bani care ar fi fost suficienţi pentru terminarea tuturor lucrărilor la biserică. Nici de această dată nu a fost obţinut rezultatul dorit.
Neavând nici o posibilitate de a încheia lucrările la biserică, s-a încercat îmbunătăţirea paraclisului din şcoală. În acest scop, în anul 1944 se realizează pictarea acestuia de către pictorul Ioan Ghera. Costul lucrării efectuate s-a ridicat la suma de 5.510 de lei. În condica de inspecţie a parohiei Giarmata Vii din anul 1947 se menţionează că pentru terminarea lucrărilor la biserică ar fi necesare fonduri în valoare de 500-600 milioane de lei, creşterile spectaculoase ale sumelor datorându-se inflaţiei din timpul războiului şi din anii următori. De menţionat este însă faptul că, la această dată, slujbele erau oficiate tot în paraclisul amenajat în şcoală, în sala de clasă, în care se ţineau peste săptămână cursuri cu elevii, amintindu-se apoi că paraclisul era înzestrat cu tot ceea ce era necesar pentru săvârşirea sfintelor slujbe.
Venirea comuniştilor la putere a produs însă perturbări şi în viaţa comunităţii din Giarmata Vii. Astfel, prin adresa nr. 97/1948 a Inspectoratului Şcolar Timiş, conducerea oficiului parohial a fost somată să evacueze sala din incinta şcolii în care a funcţionat paraclisul. Deşi au fost trimise mai multe delegaţii care să ceară permisiunea de a putea săvârşi sfintele slujbe şi în continuare, acestea au rămas fără nici un rezultat. Prin urmare, paraclisul a fost mutat în anul amintit în fosta sală de dans din fosta cârciumă a văduvei Toma Maria. De aici se va muta mai târziu în casa cantorului din acea vreme Gheorghe Cincu. În această situaţie, terminarea bisericii a devenit o prioritate absolută.
Venirea preotului Arsenie Golumba a coincis cu reînceperea lucrărilor la biserică, pentru a putea săvârşi în ea sfintele slujbe. În 1952, acesta trimite, în numele Oficiului Parohial, o adresă Consiliului Arhiepiscopiei Timişoarei, cerând să-i fie împrumutat parohiei Giarmata Vii iconostasul de la fosta capelă a liceului de fete Carmen Sylva din Timişoara. Ca urmare, în 24 ianuarie 1952, administratorul Catedralei Mitropolitane, preotul Tiberiu Măgineanţu, predă iconostasul pentru a fi pus în biserica din Giarmata Vii.
Instalarea clopotelor Ón turnul bisericii ortodoxe
Instalarea clopotelor Ón turnul bisericii ortodoxe

inapoi | top

Oct 2017 Noiembrie 2017 Dec 2017
D L Ma Mi J V S
     
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
   
evenimente din viata satului...
evenimente religioase...
Acasa | Evenimente | Locatia | Primarie | Politie | Scoala | Gradinita | Biserica | Oficiu Postal | Dispensar


Giarmata Vii, Judet Timis, Romania, E-mail: info@giarmatavii.ro
© Copyright Giarmata Vii. Toate drepturile rezervate.

Acest site a fost realizat de Biserica Ortodoxa Giarmata Vii Überland.