Istoricul bisericii ortodoxe - partea I

Documentele care s-au păstrat atestă că în Giarmata Vii nu a existat nici un lăcaş de cult ortodox până în 1925. Românii care locuiau aici erau toţi de religie ortodoxăşi erau nevoiţi să meargă la biserica din Ghiroda pentru a asista la serviciile liturgice. Aceasta era singura biserică ortodoxă din împrejurimi, întrucât atât comuna Giarmata, cât şi Dumbrăviţa (Újszentes) aparţineau de biserica ortodoxă din Cerneteaz. Astfel, preoţii din Ghiroda acordau asistenţă religioasă celor din Giarmata Vii, lucru relevat şi de registrele de stare civilă care dovedesc că localitatea Überland aparţinea de parohia Ghiroda încă din 1815. Demn de remarcat este faptul că, deşi Ghiroda se afla la o distanţă de aproximativ 4 km, majoritatea creştinilor frecventau slujbele divine, iar cei ce nu puteau merge aşteptau pe cei ce participau la slujbe să se întoarcă deoarece „nimeni nu mănâncă până nu sosesc cu anafora de la biserică“.
Abia în 1925 creştinii ortodocşi din Giarmata Vii obţin, în urma mai multor „rugăminte şi delegaţii, chiar şi la Bucureşti, a unor români mai dezgheţaţi”, aprobarea de a construi prima şcoală de stat din localitate. În incinta şcolii se amenajează un paraclis într-o sală de clasă, unde se vor săvârşi de acum înainte toate serviciile divine. Primul preot, care a oficiat aici slujbe religioase a fost preotul Virgil Popovici din Ghiroda. Timp de cinci ani acesta slujea periodic şi în paraclisul din Giarmata Vii. În 1930 este transferat, la propria lui cerere, din comuna Beregsăul Mare, învăţătorul Filip Doboş, care, având studii teologice, este numit, începând cu 16 noiembrie 1930, ca preot paroh în Giarmata Vii. Începând cu această dată, parohia încetează a mai fi filie a parohiei Ghiroda, devenind parohie de sine stătătoare. Paraclisul care a funcţionat în incinta şcolii a avut ca hram Botezul Domnului. Instalarea preotului Filip Doboş a însemnat un moment de cotitură în viaţa bisericii ortodoxe din localitate. Păstorind o perioadă destul de îndelungată, aproximativ 19 ani, de numele lui se leagă cele mai importante realizări. Imediat după ce a fost instalat ca preot, consiliul parohial, întrunit în şedinţă ordinară la data de 6 decembrie 1930, hotărăşte efectuarea unor memorii către autorităţile judeţene în vederea creării fondului pentru zidirea bisericii, solicitânduse 500.000 de lei pentru zidirea bisericii şi 200.000 de lei pentru zidirea casei parohiale deoarece parohia nu dispunea nici de casă parohială.
În urma reformei agrare din 1923, Biserica Ortodoxă din Giarmata-Vii primeşte în folosinţă 28 iugăre de teren, care era împărţit astfel: a) sesia parohială – formată din 16 iugăre, b) sesia bisericească – 8 iugăre şi c) sesia cantorială – 4 iugăre. După cum reiese din procesul verbal încheiat în data de 12 iulie 1931, este completată sesia parohială cu 3 iugăre, sesia bisericească cu 2 iugăre, iar sesia cantorială cu 3 iugăre. Aceste terenuri au fost date în arendă locuitorilor din sat pentru ca profitul obţinut să fie folosit pentru necesităţile parohiei.
Relativa îmbunătăţire a situaţiei locuitorilor a determinat conducerea oficiului parohial să înceapă pregătirile în vederea construirii unei biserici. Deosebit de importantă a fost alegerea locului pe care urma să se ridice biserica. Întrucât la acea dată localitatea avea numai două străzi, s-a hotărât ca biserica să fie construită între ele, alături de şcoală, adică în mijlocul satului. Alegerea s-a dovedit mai târziu foarte inspirată, deoarece în jurul acestei locaţii se vor dezvolta ulterior instituţiile reprezentative ale satului. În vederea alegerii locului pe care să se zidească biserica şi casa parohială s-a convocat şedinţa consiliului parohial din 17 ianuarie 1932. Preotul Filip Doboş propune cum-părarea terenului ce aparţinea lui Ioan Şelariu şi care se afla lângăşcoală. Consiliul parohial aprobă în unanimitate cumpărarea terenului cu suprafaţa de 1.655 stânjeni (5.949 m²). Suma stabilită pentru cumpărarea acestui teren a fost de 31.000 de lei, banii provenind din fondurile proprii ale parohiei.
În anii următori, preotul Filip Doboş, fiind reprezentantul locuitorilor din Giarmata Vii la primăria comunei Giarmata, a făcut mai multe demersuri în vederea obţinerii unor ajutoare necesare construirii bisericii. Astfel, în 1933, prefectul Baran a dat 100 m³ de lemn pentru a ajuta ridicarea bisericii. De asemenea, Ministerul Domeniilor Publice acordă cantitatea de 100 m³ de lemn în acelaşi scop. Întrucât lemnul primit nu corespundea necesităţilor construirii bisericii, s-a hotărât vinderea lui pentru a se putea cumpăra lemn de brad care să aibă dimensiunile necesare. În 18 mai 1935 este înaintată din partea consiliului parohial, prin preşedintele acestuia, Filip Doboş, o cerere adresată Primăriei Giarmata prin care se solicita un ajutor bănesc de 150.000 de lei pentru ridicarea bisericii, deoarece fondurile şi mijloacele de care dispunea parohia la acea dată erau insuficiente pentru realizarea scopului propus. Deoarece aceşti bani nu puteau fi alocaţi fără a exista o justificare a modului în care vor fi cheltuiţi, se propune alegerea unui arhitect care să realizeze un proiect de construcţie pentru bisericăşi pentru casa parohială. În urma unor intense dezbateri s-a hotărât alegerea arhitectului Ştefan Toth din Timişoara pentru realizarea planurilor de construcţie. Consiliul parohial, în data de 22 noiembrie 1936, acceptă planul bisericii şi al casei parohiale prezentate de arhitectul Ştefan Toth, aprobând, totodată, şi onorariul de 10.000 de lei, care trebuia plătit pentru intrarea în posesie a planului şi a devizelor necesare demarării construcţiilor. În acelaşi timp, este acceptatăşi oferta fabricii de cărămidă Messner şi Comp. din Ghiroda, care urma să furnizeze toată cărămida necesară bisericii la preţul de 1,10 lei bucata, dacă banii vor fi viraţi înainte să fie furnizată cărămida. Consiliul, ţinând cont şi de instabilitatea financiară existentă la acea dată în ţară, hotărăşte alocarea a 154.000 de lei pentru cumpărarea cărămizii de la firma mai sus amintită. Deoarece zidirea bisericii începe abia peste doi ani, cărămida nu a fost adusă decât cu puţin timp înainte de începerea construcţiei.
Cu ajutorul Primăriei Giarmata şi în special al notarului Iosif Albu s-au făcut colecte în comună pentru ca demararea lucrărilor să fie posibilă. Totodată, se face un apel locuitorilor din Giarmata, atât nemţi, cât şi români, în vederea obţinerii unui ajutor necesar pentru transportarea cărămizii. În felul acesta, cărămida a fost adusă cu căruţele din Ghiroda, de nemţii şi românii din Giarmata şi Giarmata Vii. Pe lângă fondurile alocate de primăria comunei Giarmata, prin bunăvoinţa notarului Iosif Albu, au mai fost primite ajutoare din partea strâns toţi banii necesari realizării lucrărilor propuse, întrucât, după devizul iniţial, costul lucrărilor era estimat la suma de 1.000.000 de lei.
În vara anului 1938, preotul Filip Doboş a iniţiat lucrările de construire a bisericii având 180.000 de lei depuşi la bancăşi 100.000 primiţi ca ajutor de la primărie. În aceste condiţii este organizat pentru ziua de 11 septembrie 1938, concursul pentru zidirea bisericii. În urma licitaţiei organizate, consiliul parohial decide ca lucrările să fie efectuate de Anton Schmelrer şi Iosif Seibert din Giarmata. Motivele datorită cărora a fost acceptată oferta acestora erau faptul că ei ceruseră preţul cel mai mic, respectiv 122.000 de lei, precum şi faptul că aceştia mai zidiseră biserica din Gad care fusese luată ca model în vederea construirii bisericii din Giarmata Vii120. Pentru acoperirea cu tablă a turnului a fost angajat tinichigiul Iacob Schwab din Timişoara, care s-a angajat să confecţioneze şi crucile de pe turlăşi acoperiş. Suma de 15.000 de lei, cu care trebuia plătită această muncă s-a scăzut din suma ce trebuia plătită zidarilor.
Deşi lucrările se desfăşurau în bune condiţii, venirea iernii a determinat conducerea bisericii să facă un împrumut de 50.000 de lei pentru a se putea încheia lucrările cât mai repede posibil. În 28 ianuarie 1939 are loc recepţionarea lucrărilor, în urma raportului făcut de arhitectul Ştefan Toth, din care rezulta că lucrările au fost efectuate în bune condiţii şi că ele corespund planului iniţial. Astfel, prima etapă a zidirii bisericii era încheiată, sfântul lăcaş de cult fiind zidit în roşu şi acoperit.
Anii grei care au urmat o dată cu izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial au dus la stoparea, pentru o lungă perioadă de timp, a lucrărilor la biserică. Veniturile foarte mici ale parohiei i-au pus pe cei ce conduceau oficiul parohial în imposibilitatea de a-şi achita datoriile faţă de antreprenorii angajaţi. După nenumărate demersuri, în anul 1940 se obţine un ajutor de 30.000 de lei din partea Ţinutului Timiş prin bunăvoinţa „Excelenţei Sale Domnul Alexandru Marta, Rezident Regal, şi a mult onoratului secretar general domnul Ciupe“ .
Fără îndoială că pentru ridicarea sfântului lăcaşşi-au adus contribuţia mai multe persoane decât cele notificate. Situaţia financiară a locuitorilor nu ar fi putut face posibilă ridicarea acestui edificiu, de aceea contribuţia Primăriei Giarmata, prin notarul Iosif Albu, a fost hotărâtoare. Cei 560.000 de lei, cât au costat lucrările în prima fază au fost strânşi în primul rând mulţumită eforturilor preotului Filip Doboş, care a încercat să definitiveze aceste lucrări pentru a putea muta biserica din paraclisul improvizat în şcoală.
Biserica Ortodoxă, compoziţie Nicoleta Spătar
Biserica Ortodoxă, compoziţie Nicoleta Spătar

inapoi | top

Oct 2017 Noiembrie 2017 Dec 2017
D L Ma Mi J V S
     
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
   
evenimente din viata satului...
evenimente religioase...
Acasa | Evenimente | Locatia | Primarie | Politie | Scoala | Gradinita | Biserica | Oficiu Postal | Dispensar


Giarmata Vii, Judet Timis, Romania, E-mail: info@giarmatavii.ro
© Copyright Giarmata Vii. Toate drepturile rezervate.

Acest site a fost realizat de Biserica Ortodoxa Giarmata Vii Überland.