2008 / Decembrie










Elveţia (EDITORIAL) Elveţia (EDITORIAL)



Cu puţin timp în urmă, aflândumă în Elveţia, la Brig, la o reuniune ştiinţifică referitoare la dezvoltarea economică a munţilor Europei, am rămas profund impresionat de această ţară mică, în marea ei majoritate montană, dar cu un nivel de dezvoltare economică şi un nivel de viaţă, ca şi munţii săi, Alpii, adică foarte-foarte înalt. Şi văzând Elveţia, la început din avion, până la aterizarea la Geneva, iar, mai apoi, parcurgând cu trenul câteva sute de kilometri pe valea Rhonului şi invers spre graniţa cu Franţa, mi-a venit în minte un banc de mulţi şi grei ani, din timpul lui Ceauşescu, în care un cetăţean, după ce a vizitat Elveţia, a întreabat la Radio Erevan:
- În Elveţia se poate construi comunismul?
Iar Radio Erevan i-a răspunns:
- Da, se poate, dar ar fi un mare păcat!
Acum, când am revăzut Elveţia, după foarte mulţi ani, îi dau şi eu dreptate atât de documentatului post de Radio Erevan.
Multe, foarte multe lucruri şi fapte, pe care le întâlneşti la tot pasul, te impresionează în Elveţia, de la clădirile, magazinele, şoselele, mijloacele de transport în comun, liniştea, tihna, gentileţea oamenilor, până la curăţenia desăvârşită de peste tot, precum şi W.C.-urile din aeroport şi din gări, dar ca splendoarea peisajului montan şi a celui agricol nimic nu te poate impresiona mai mult.
Am văzut multe ţări, din nord şi din sud, din vest şi din est, de la Oceanul Atlantic şi până la Oceanul Pacific şi invers, de la cercul polar până la tropice şi ecuator, dar absolut nimic nu m-a impresionat precum accesibilitatea şi echiparea munţilor şi practicarea agriculturii în Elveţia. Se spune despre Elveţia, pe bună dreptate, că este ţara preciziei desăvârşite, adică a ceasurilor (marca Schaffausen fiind cea mai celebră dintre toate) şi a băncilor, Elveţia fiind considerată trezorierul lumii întregi. Da, într-adevăr, aşa este, dar acestea nu se văd cu ochiul liber al omului de rând, al turistului. În schimb, peisajul montan şi cel agricol îţi iau ochii. Pentru că elveţianul este (poate) cel mai perfect organizator de turism montan, cel mai de seamă văcar – crescător de taurine, până şi mai perfect viticultor.
Afirm cu toată convingerea că agricultorii elveţieni nu fac agricultură, ei fac artă, la ei nu putem vorbi de agricultură, ci de artă şi cultură agricolă de înaltă clasă. Deşi Elveţia nu este o mare ţară viticolă, asemeni Franţei, Italiei sau Spaniei, în schimb aici am văzut cele mai perfecte plantaţii din câte mi-au dat să văd în lungile mele călătorii în principalele podgorii ale lumii. Valea Rhonului şi malul lacului Leman, din acest punct de vedere, sunt o minune, pe care fotografiile sau pliantele nu le pot reflecta cu fidelitate. Aici, practic, viile au fost „construite” şi nu plantate. Terasarea muntelui, trasarea drumurilor, a zidurilor de sprijin, orientarea rândurilor de vie, căratul pământului fertil, bănuiesc că şi cu spatele, nu pot fi încadrate în realizarea unui masiv viticol, ci într-un adevărat miracol. Un miracol elveţian.
În prima parte a călătoriei, de la Geneva la Dijon-Franţa, am traversat zona înaltă a cantonului Jura, partea sud-estică a Masivului Central, apoi zona agricolă şi viticolă a regiunii Bourgone, iar, pe acest parcurs, încet, încet peisajul agricol se schimbă. Am părăsit, pe nesimţite, Elveţia, fără a vedea vama şi poliţia de frontieră, şi intrând în Franţa. Aici, fermierul francez nu mai pune atâta preţ pe perfecţiunea desăvârşită, pe pedanteria elveţianului, ci pe performanţa tehnică şi profitabilitatea economică. Perfecţiunea impusă până la artă la elveţieni, cum spuneam, este înlocuită cu precizia tehnologică a francezului. Fermele se măresc, satele la fel. Când tranversăm această zonă, ne aflăm în plină campanie de semănat grâul. Numai agregate complexe: tractor + combinator + semănătoare + distribuitor de îngrăşăminte. Printr-o singură trecere se fac toate operaţiunile: pregătirea şi nivelarea (perfectă) terenului, semănat, fertilizat şi, dacă este necesar, un uşor tăvălugit (nici vorbă de discuit, această lucrare fiind aici considerată antitehnologică). Mai simplu spus, fermierii francezi şi cei elveţieni însămânţeză grâul la o calitate tehnologică de excepţie, totul printr-o singură trecere, ceea ce necăjitul de agricultor român face prin 5-6 treceri, însemnând tot atâtea tasări ale nefericitului şi (încă) batjocoritului nostru pământ. Şi, în plus, dacă fermierul francez, mult mai bogat, consumă 8-10 l de motorină la ha (şi aceasta fără accize ca la noi) pentru semănatul unui ha de grâu, săracul agricultor român consumă de 4-5 ori mai multă şi mai scumpă motorină, şi fără rezultatul colegului său francez.

Acum, după ce am văzut şi cunoscut Elveţia şi Franţa, evident punând accentul pe viaţa rurală, pe agricultură, comparându-le între ele, Franţa, ţară membră a Uniunii Europene, şi Elveţia, ţară nealiniată, în afara Uniunii Europene, „perfect” independentă, m-am întrebat pe mine însumi, nu Radioul Erevan:
- Elveţia poate intra în Uniunea Europeană?
Răspunsul mi l-am dat singur:
- Da, este posibil ca Elveţia să intre în Uniunea Europeană, dar ar fi, şi în acest caz, mare păcat!

Academician PĂUN ION OTIMAN

inapoi | top

Oct 2017 Noiembrie 2017 Dec 2017
D L Ma Mi J V S
     
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
   
evenimente din viata satului...
evenimente religioase...
Acasa | Evenimente | Locatia | Primarie | Politie | Scoala | Gradinita | Biserica | Oficiu Postal | Dispensar


Giarmata Vii, Judet Timis, Romania, E-mail: info@giarmatavii.ro
© Copyright Giarmata Vii. Toate drepturile rezervate.

Acest site a fost realizat de Biserica Ortodoxa Giarmata Vii Überland.