Monografie Giarmata Vii Uberland / Etnografie si folclor

Obiceiuri

La botez copilul trebuia să aibă cel mult două-trei săptămâni. Naşii se păstrau din generaţie în generaţie, transmiţându-se la cei mai tineri dinfamilie. La botez participau naşii, familia şi moaşa. După terminarea slujbei la biserică, se mergea la casa părinţilor unde era ţinută o masă la care erau invitaţi toţi cei apropiaţi: rude, vecini, prieteni.

La nunţi exista o rânduială bine stabilită care era respectată cu stricteţe. Părinţii băiatului megeau înainte de nuntă la mireasă acasă pentru a o peţi şi a se înţelege cu părinţii ei asupra zestrei şi asupra locului unde vor locui tinerii căsătoriţi după nuntă. Tot atunci se hotăra şi ziua în care va avea loc nunta. Chemarea la nuntă o făceau giverii, care erau îmbrăcaţi în costume naţionale şi aveau pe umăr câte un prosop lung, frumos cusut şi împodobit cu tricolor.Nunta începea duminica dimineaţa şi ţinea pănă luni dimineaţa. Giverii trebuiau să păzească mireasa şi să aibă grijă să nu i se fure pantoful. Dacă prindeau pe hoţi, giverii îl duceau în faţa naşului şi-l amendau, iar dacă nu, ei erau obligaţi să plătească pantoful. În timpul jocului se schimbau perechile, iar la un moment dat naşul spunea: „Cine joacă se şi ţucă, cine nu primeşte amendă“. Atunci trimetea pe giver să aducă o pereche şi dacă se sărutau, scăpau, iar dacă nu, plăteau amenda. La miezul nopţii era strigată cinstea de doi bărbaţi mai glumeţi. Dimineaţa se organiza dansul miresei, care trebuia plătit.
La înmormântare nu se cunosc obiceiuri deosebite. Cel mort, după ce era spălat, era pus în camera cea mai frumoasă a casei, iar noaptea se făcea priveghi. Cu această ocazie se făceau aşa-zisele „bătăi cu vişlele“, care erau nişte batiste pe care bărbaţii le învârteau şi dădeau cu ele unul în altul, încercând să nu fie observaţi. Influenţa romano-catolică este resimţită în obiceiul îmbrăcării unor copii în stihare albe care ţin în mână pe tot parcursul serviciului religios o cruce mare, două ripizi pe care sunt pictate icoanele unor îngeri şi două sau patru sfeşnice. Obiceiul acesta a fost împrumutat de la populaţia germană şi este larg întâlnit în această parte a Banatului. La înmormântare, o femeie bătrână ţinea o cană cu apă din care vărsa când era ridicat mortul şi dus la groapă. Aceeaşi femeie ţinea şi sticla cu vin care se vărsa peste sicriul celui mort când era aşezat în groapă. De asemenea, se păstra cu stricteţe obiceiul de a pune pomenişi parastase la timpul cuvenit în memoria celui decedat.
La marile sărbători de peste an, întâlnim o serie de obiceiuri deosebit de interesante. O parte din acestea se păstrează şi în prezent dar, în acelaşi timp,încep să se împământenească altele noi.
La Crăciun alături de tradiţionalul umblat cu colinda mai întâlnim umblatul cu Steaua. Copiii erau îmbrăcaţi cu stihare albe, pe care le luau de la biserică, pe cap purtau coifuri împodobite în diverse culori, iar în mână aveau săbii de lemn vopsite în roşu. Colindătorii primeau nuci, colăcei şi cozonaci.
La Paşti toată lumea participa la slujba de Înviere, iar apoi, duminică dimineaţa la sfânta liturghie. După terminarea slujbei se ieşea în curtea bisericii, unde se desfăşurau adevărate concursuri de ciocnit ouă. Se mai practica şi datul cu banul în ou. După aceea fiecare mergea acasă unde lua masa împreună cu toată familia, consumându-se carne de miel prăjită, ouă roşii şi drob de miel.
La Înălţare se respecta cu stricteţe obiceiul de a fi comemoraţi eroii. În faţa şcolii era amenajat un catarg pe care se înălţa drapelul în timp ce copiii intonau cântece patriotice. După ce era ridicat drapelul, se mergea în curtea bisericii romano-catolice unde, în faţa monumentului eroilor, copiii cântau cântecele dedicate acestei zile: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie“, „Imnul eroilor“ etc.
La Rusalii se făcea un foc mare în faţa bisericii şi se puşca cu carbid, adică „se da cu trascurile“. În biserică se punea pe jos, încă de sâmbătă seara, iarbă cosită din curtea bisericii. În a doua zi de Rusalii se ieşea la o cruce de la hotar. Credincioşii mergeau în frunte cu praporii, iar cântăreţii cântau polileul. Femeile pregăteau grâu, fasole, porumb şi alte roade ale câmpului pentru a le arunca peste oameni, în speranţa că va fi un an bogat.
Trebuie menţionat că în fiecare duminică, cu excepţia posturilor care erau respectate cu stricteţe, se organizau jocuri. Înainte de post, tinerii organizau un bal care putea fi de ciocolată sau de struguri. De plafonul sălii în care se organiza balul erau atârnate ciocolate sau ciorchine de struguri, iar în mijlocul sălii era o coroniţă frumoasă care avea în interior o sticlă cu vin sau cu ţuică. La intrare, organizatorul balului stătea la o masă şi încasa intrarea. În sală erau doi paznici, un băiat şi o fată, care aveau o banderolă pe mână. Aceştia aveau obligaţia să aibă grijă ca nu cumva să fie furată ciocolata sau ciorchinii de struguri. Cei ce furau erau duşi de băiat, dacă era fată, sau de fată, dacă era băiat, pentru a fi amendaţi (sumele cerute erau foarte mici). La miezul nopţii se licita sticla de vin sau de ţuică, iar cel ce o câştiga împărţea băutura la toată lumea. Muzica pentru jocurile de duminica şi pentru baluri se tocmea pe un an, specificându-se câte baluri vor fi şi orele între care se va cânta. Plata muzicii se făcea numai în cereale şi niciodată în bani.
O sărbătoare cu o semnificaţie aparte pentru comunitatea germană din Überland era „Kirchweih”-ul. Această sărbătoare avea loc în ziua Înălţării Sfintei Cruci, când era sărbătorită sfiţirea bisericii romano-catolice (kirch=biserică, wei=sfinţire). Dacă sărbătoare era peste săptămână atunci Kirchweih-ul se ţinea în prima duminică de după această dată. Sărbătoarea era organizată după un ritual bine stabilit. Sâmbăta de dinaintea Kirchweihul, băieţi şi fete însoţiţi de muzică mergeau prin tot satul şi adunau bani de la cei care îi primeau pentru plata muzicii. Muzica era adusă din Giarmata de către „Vortänzer” (era cel care organiza chirvaiul). În Giarmata erau două fanfare, cea a lui Loris şi cea a lui Saffer. Duminică dimineaţa băieţii se întâlneau acasă la băiatul din perechea principală şi mergeau cu muzica la fata din perechea principală, apoi prin tot satul pe la celelalte fete. În frunte era perechea principală, apoi perechea secundară care urma să fie în anul următor perechea principală. Băieţii erau îmbrăcaţi în costum şi purtau pălării împodobite cu panglici şi oglinzi. Băiatul din prima pereche avea câte patru panglici, iar ceilalţi aveau numai câte două. Fetele erau îmbrăcate în rochii cu mai mute rânduri de jupoane (până la 6-7). În felul acesta, după ce au mers prin sat, ajungând la biserică participau cu toţii la slujbă. În faţa bisericii erau întâmpinaţi de preot şi băiatul din perechea principală ţinea o cuvântare. După slujbă băieţii erau invitaţi la masă de către fete, iar preotul servea masa la Vortänzer acasă. După ce se servea masa, se adunau toţi tinerii la Vortänzer acasă şi de acolo cu muzica mergeau până la biserică. Vortänzer-ul mergea în faţă şi avea o creangă de rozmarin împodobită cu panglici colorate.
În curtea bisericii era adus din pădure un pom de 5-6 m împodobit în vârf cu panglici, o pălărie, un batic şi o sticlă cu vin. Lângă acest pom se punea un butoi cu vin, iar Vortänzer-ul se urca pe butoi şi rostea o cuvântare. În jurul pomului era amenajat un ring de dans cu nisip, iar perechea principală începea jocul, după care urma a doua şi apoi celelalte perechi. Băieţii primeau încuvinţarea de la cineva apropiat fetelor (cineva din familie),ca să poată lua pe fete la joc. După ce dansau, băieţii primeau câte un pahar cu vin pe care îl plăteau fiecare cu cât dorea. În curtea şcolii germane se juca popice (se lega o bilă cu o aţă de un dud mare şi se dădea după popice), iar cel care câştiga primea un berbec şi era dus cu muzica acasă. Se făceau şi tombole la care se putea câştiga diferite obiecte, iar pentru copii erau aduse ringhişpil şi îngheţată. Seara se mergea cu pălăria din pom la naşul băiatului din perechea principală, unde se dansa, după care toată lumea mergea la cămin unde avea loc defilarea perechilor de dans. Lunea avea loc acelaşi ceremonial, iar seara se mergea cu baticul, ce fusese pus în pom, la naşa fetei din perechea principală. După trei zile (uneori după opt zile) avea loc „Kirchweih-ul mic”, când tinerii împreună cu primarul se adunau la una dintre troiţele din sat (de obicei la cea din faţa bisericii) şi îngopau o sticlă de vin cu data scrisă pe ea, pe care urma să o dezgroape în anul următor, în sâmbăta de dinainte de Kirchweih şi să fie băută de tineri. La acest ceremonial, fanfara cânta marşul, iar după ce se îngropa sticla de vin, era aşezat unul dintre tineri pe locul acela, spunând că astfel „au pus ştampilă la vin”.
Trebuie să facem câteva precizări referitor la dialectul vorbit de populaţia germană . Aceştia vorbeau dialectul din Pfalz cu accent în special din împrejurimile Hunsruck şi Saarland. Hans Frombach spune că locuitorii Giarmatei se remarcă cu al lor „Ich hun, du host, er hot...”,în timp ce în alte localităţi din Banat se spune în special „ich han...”, „ich hab...” sau „ich hen...”. De asemenea, se deosebesc cu greutate sunetul B de P şi D de T226.
Desigur, multe din aceste obiceiuri s-au pierdut atât datorită trecerii timpului cât şi datorită faptului că în localitate s-au aşezat familii din diverse părţi ale ţării, care au adus obiceiuri noi. În prezent se încetăţenesc alte obiceiuri care vin să răspundă noilor realităţi ale societăţii moderne:

  • colindul Bisericii - tineri şi vârsnici împreună cu preotul vestesc Naşterea Domnului, în seara de Ajun, în toate casele creştinilor;
  • procesiunea la troiţa din islaz cu ocazia Rusaliilor - serbare câmpenească;
  • zilele satului - roadele toamnei;
  • agape creştine de Paşti, Crăciun şi Rugă- participă atât localnicii cât şi
    goştii;
  • spectacole artistice şi jocuri la marile sărbători - a doua zi de Paşti şi de
    Crăciun, la Rugă.
Botez în biserica romano-catolică
Botez în biserica romano-catolică
Nuntă ortodoxă, 1970
Nuntă ortodoxă, 1970
Procesiune de înmormântare
Procesiune de înmormântare
Primirea la biserică a perechii principale la sărbătoarea Kirchweih-ului
Primirea la biserică a perechii principale la sărbătoarea Kirchweih-ului
Perechi de dansatori la sărbătoarea Kirchweih-ului
Perechi de dansatori la sărbătoarea Kirchweih-ului

inapoi | top

Nov 2017 Decembrie 2017 Jan 2018
D L Ma Mi J V S
         
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
           
evenimente din viata satului...
evenimente religioase...
Acasa | Evenimente | Locatia | Primarie | Politie | Scoala | Gradinita | Biserica | Oficiu Postal | Dispensar


Giarmata Vii, Judet Timis, Romania, E-mail: info@giarmatavii.ro
© Copyright Giarmata Vii. Toate drepturile rezervate.

Acest site a fost realizat de Biserica Ortodoxa Giarmata Vii Überland.