Monografie Giarmata Vii Uberland / Cimitirele satului

Cimitirele satului

În localitatea Giarmata Vii sunt trei cimitire: unul ortodox şi două destinate credincioşilor romano-catolici. Alte cimitire, mai vechi, nu au existat. Informaţiile care s-au păstrat, spun că înainte de a exista cimitir, adică până în 1899, morţii erau îngropaţi pe marginea şanţului de la moşia grofului Manasie. Acest loc este, după cum spun cei mai vechi locuitori ai satului, tocmai lângă actualul cimitir ortodox pe locul unde este în prezent drumul care duce spre izlazul satului. În anul mai sus amintit credincioşii au cumpărat un teren cu suprafaţa de 2.877 m² de la Mărănescu Ion cu suma de 5000 de lei, teren transformat apoi în cimitir. Întrucât, la acea dată, nu exista parohie ortodoxă în localitate, terenul a fost introdus în cartea funciară pe numele credinciosului Gheorghe Burcă. Cimitirul este situat în partea estică a satului, la aproximativ 400 m depărtare de biserică.
În 1929 a fost aşezată în mijlocul cimitirului o troiţă din mozaic, frumos ornamentată, pe care este încrustată următoarea inscripţie: „Aşezată în anul 1929 de creştinii români din Iberlont“. Grija locuitorilor pentru cimitir este evidenţiatăşi de faptul că în 1932 a fost zidită o capelă în care se ţinea steagul negru şi lucrurile necesare pentru înmormântare, precum şi trupurile morţilor care nu aveau familie sau casă, până când aceştia erau înmormântaţi. Această capelă era situată chiar la intrarea în cimitir, pe partea stângă. Pentru ridicarea acestui edificiu s-a cerut un ajutor bănesc de la „funebrala Hermanilas din Timişoara“. Casa din cimitir a fost zidită din cărămidăşi acoperită cu ţiglă, iar costul lucrărilor s-a ridicat la suma de 3.000 de lei. Pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere a cimitirului consiliul parohial aprobă în 7 mai 1933 ca oamenii care plătiseră până atunci anumite sume pentru fiecare mormânt să nu mai plătească, ci numai familiile noi să plătească pentru fiecare mort câte 50 de lei.
Faptul că cimitirul se afla în imediata apropiere a drumului pe care mergeau animalele la izlaz a făcut ca oficiul parohial să se îngrijească de împrejmuirea cimitirului cu un gard care să protejeze mormintele. În şedinţa consiliului parohial din 17 aprilie 1949 s-a adus la cunoştinţă că în vederea împrejmuirii cimitirului s-au vândut salcâmii din cimitir prin licitaţie. Suma încasată a fost de 9.870 de lei. Cu toate acestea, suma nu era suficientă, materialul pentru gard costând 15.000 de lei. Prin urmare, diferenţa a fost luată din fondul pentru terminarea bisericii, bani care trebuiau restituiţi. În vederea strângerii sumei necesare consiliul a hotărât ca în fiecare duminicăşi la sărbători să se poarte un disc special pentru morminte până se va acoperi întreaga sumă. Totodată, s-a hotărât ca să fie vânduţi şi doi nuci din cimitir prin licitaţie, preţul de strigare fiind de 2.000 de lei. Manopera urma să fie realizată de credincioşii parohiei prin muncă voluntară, fapt pentru care s-a apelat la ajutorul primarului Popovici Ilie, să desemneze, în fiecare zi, oameni pentru a ajuta la construirea gardului. Acesta a fost confecţionat din leaţuri, iar lucrările au fost coordonate de epitropul Lucaci Ioan, împreună cu cantorul Cincu Gheorghe.
Întrucât capela din cimitir a fost amplasată în imediata apropiere a case-lor sătenilor, mai ales în timpul verii s-au produs situaţii neplăcute, datorită faptului că în ea erau ţinuţi cei decedaţi. Astfel, s-a ajuns la concluzia că ar fi mai bine ca să fie mutată capela în mijlocul cimitirului, în spatele troiţei. În 1957 a fost demolatăşi reconstruită în locul ales. Noua capelă are o lungime de 3,60 m, o lăţime de 2,70 m. Lucrarea a costat 500 de lei şi a fost acoperită din veniturile parohiei.
Datorită deteriorării, gardul a fost şi el refăcut în 1964, când au fost înlocuiţi stâlpii vechi cu alţii noi din beton, şi împrejmuit cu sârmă împletită.
Până în 1990 nu au mai fost întreprinse lucrări pentru buna gospodărire a cimitirului, fapt care a dus la degradarea acestuia. În anul mai sus amintit a fost refăcut complet gardul, care ajunsese într-o avansată stare de degradare. Proiectul 596/1990 a fost aprobat de Arhiepiscopia Ortodoxă a Timişoarei, iar lucrările au fost efectuate de S.C. Mezin S.R.L. contra sumei de 100.000 de lei. După ce au fost efectuate lucrările de împrejmuire, a părţii laterale, dinspre drum, în lungime de 150 m, lucrările au fost întrerupte. În 1992 se reia activitatea, fiind definitivată faţada gardului, lucrările fiind realizate în regie proprie, deoarece firma mai sus amintită nu mai putea executa astfel de lucrări. Cei 100.000 de lei au fost donaţi parohiei de societatea în cauză, astfel fiind posibilă definitivarea acestei lucrări.
Din nefericire însă, lucrările nu au fost executate în cele mai bune condiţii şi nu s-a realizat şi o bordură care să împiedice accesul animalelor în cimitir. Dată fiind această situaţie, Consiliul parohial a hotărât ca în vara anului 1995 să se refacă complet gardul cimitirului prin turnarea unei borduri de be-ton înaltă de 75 cm. Lucrarea a fost efectuată prin contribuţia credincioşilor parohiei, iar munca prestată a venit din partea consiliului parohial şi a altor credincioşi apropiaţi bisericii. În acelaşi an a fost refăcutăşi stropită în praf de marmură capela din cimitir.
În prezent, cimitirul are un aspect deosebit, datorită lucrărilor efectuate, dar mai ales credincioşilor care au grijă ca mormintele să fie în bună orânduială. În 1997, s-a amenajat un loc special pentru depozitarea resturilor vegetale, iar în 2000 a fost introdus curentul electric la capela din cimitir şi a fost instalat un clopot în mijlocul cimitirului.
Cruci vechi nu sunt foarte multe, deoarece acestea au fost în majoritate din lemn şi s-au degradat în timp. Cea mai veche cruce care se păstrează este din 1912. După cum reiese şi din cronica parohiei, pe cruci nu se inscripţiona în trecut ceva deosebit, afară de anul naşterii şi al decesului şi Fie-i ţărâna uşoară.
Credincioşii romano-catolici au avut cimitir separat faţă de cei ortodocşi. Vechiul cimitir romanocatolic se află la o distanţă de aproximativ 100 de metri faţă de cel actual. Din cimitirul vechi nu se mai păstrează decât o cruce de fier, precum şi o troiţă de lemn, care este culcată la pământ. Se poate observa că au fost mai multe cruci din marmură, care însă au fost distruse, păstrându-se doar postamentul acestora.
Cimitirul actual are şi el o vechime apreciabilă, cea mai veche cruce fiind din anul 1915. Deşi în prezent acest cimitir nu este atât de des utilizat, este de remarcat ordinea precisă în care sunt poziţionate mormintele, ceea ce conferă un aspect plăcut cimitirului. Deşi mai sunt puţini credincioşi romano-catolici care să îngrijească mormintele înaintaşilor se păstrează în continuare curăţenia şi ordina, mulţi dintre cei care au persoane din familie înmormântaţi aici, dar nu mai locuiesc de mult timp în Giarmata Vii, au încredinţat mormintele pentru a fi îngrijite în permanenţă. Şi cimitirul acesta are o capelăşi un clopot situat pe un stativmetalic. În mijlocul cimitirului se află o troiţă monumentală ridicată în 1923.
Credincioşii neoprotestanţi nu au un cimitir propriu, însă ei oficiază înmormântările de obicei în cimitirul ortodox sau, mai rar, în cimitirul romanocatolic.
Troiţa din mijlocul cimitirului ortodox
Troiţa din mijlocul cimitirului ortodox
Cea mai veche cruce din cimitirul ortodox, 1912
Cea mai veche cruce din cimitirul ortodox, 1912
Troiţa din mijlocul cimitirului romano-catolic
Troiţa din mijlocul cimitirului romano-catolic

inapoi | top

Oct 2017 Noiembrie 2017 Dec 2017
D L Ma Mi J V S
     
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
   
evenimente din viata satului...
evenimente religioase...
Acasa | Evenimente | Locatia | Primarie | Politie | Scoala | Gradinita | Biserica | Oficiu Postal | Dispensar


Giarmata Vii, Judet Timis, Romania, E-mail: info@giarmatavii.ro
© Copyright Giarmata Vii. Toate drepturile rezervate.

Acest site a fost realizat de Biserica Ortodoxa Giarmata Vii Überland.